Ce spune ploaia?
Mie îmi pare că ploaiadeapănă poveşti
Atât de multe,
încât puţini au răbdare să deschidă fereastra,
să inspire lung şi s-asculte
Puţini au curajul,
atunci când le cade o picătură de poveste
pe nas,
să o aştepte pe următoarea -
care s-ar putea să vină mai devreme,
ori mai târziu, după ceas
Adevărul este că unele ploi
aduc cu ele
poveşti cam triste pentru gustul
zecilor de umbrele -
ce s-au colorat şi umflat în piept peste măsură,
numai ca să facă stropii mărunţi
să tacă din gură
Dar ploaia nu tace
Pic, pic, pic, pe ţiglă şi carapace
Pic, pic, pic pe parbrizele maşinilor
ce-şi ies grăbite în cale,
pe ochelarii care nu mai văd nimic
sau pe străzile cu frunze
ce o iau fuguţa la vale
Pe ghiozdanele, pe şepcile
şi pe ce mai vrei,
ale şcolarilor cu o ploaie mai destupaţi,
sau mai măricei
Pic, pic, pic în şoşonii uitaţi
de bunici pe scară
pentru a, nu mai ştie memoria, câta oară
Şi iarăşi pic, după cum spune povestea să zic,
pe coarne de melci codobelci
şi pe ciupercile din burete
lipite atent
cu urechiuşele de perete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu