Si ne imbraca de parca-s camasi ce-au fost apretate de vant
Inceput de septembrie e cald e toamna si parca
Ce-a ramas din fosta vara isi face bagajul si pleaca
E toamna, parcul arata de parca-i pictat in ulei
Si banca si esarfa si ea cu tot cu ghetele ei
O privesc aripi de fluturi imi gadila stomacul
Vocea ei la fel de calma ca lacul, ca parcul
Vantul sculpteaza lasand crapaturi pe buze
Parul ei se asorteaza cu ruginiul din frunze
Se arunca o ultima raza care dispare sub pietre
Cand soarele e la apus parca rapus de baionete
Si acelasi vant provoaca agitatie printre meduze
Cand mintea imi este inundata de imagini difuze
Noi doi, malul marii pe noi doua bluze
Picuri dintr-un val te stropesc, eu le cer sa-ti ceara scuze
E toamna si marea parca se revarsa suparata
E seara pe trup iti sclipeste sarea din apa
E toamna, e frig, tu tremuri toata
Te iau in brate te strig, fiindca ai disparut dintr-o data
Si te caut si te gasesc ascunsa intr-o stea
E toamna si mai presus esti tu langa mine
E toamna, aerul rece parca simt frigul cum vine
E toamna si doar crengile au ramas din copaci
Te privesc, iti vorbesc, tu ma asculti si-apoi taci
E toamna, vantul rascoleste amintiri ce dor
Cupluri lasa-n spate intalniri cand mor
Timpul trece mai greu pe langa trecatori
Lasand de-acum natura sa treaca in memento mori
Toamna impaca inimi cand nu, desparte nori
Inima iti da iubire cand nu, iti da fiori
Soarele incalzeste muritori in zori
Pamantul destrama vise cand nu, imparte flori
E toamna si deja, noaptea-i mai lunga
Si poate d-aia noaptea numai toamna o sa ne-ajunga
E intuneric si parfumul tau deja m-a imbatat
As vrea sa ma trezesc si nu stiu cum sa fac
Si ma trezesc tot langa lac sub un cer pustiu as zice
Ca zburatoarele au plecat spre tari tropice propice
Eu raman un timp langa tine sa gasim parcului rama
Deci ma vei gasi aici atat tïmp cat e toamna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu